Adrian Badescu

Noile reguli aplicabile de la 1 ianuarie 2026 restrâng accesul pacienților cronici la investigații esențiale de monitorizare.

FEPAM solicită intervenție urgentă pentru corectarea cadrului normativ

Federația Patronatelor Antreprenorilor din Domeniul Medical (FEPAM), membră a Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF), cu privire la impactul major produs de modificările legislative aplicabile de la 1 ianuarie 2026 asupra accesului pacienților la investigații paraclinice, în special în cazul pacienților cu afecțiuni cronice, și solicită ajustarea urgentă a cadrului normativ pentru a preveni blocaje suplimentare în monitorizarea și îngrijirea acestora.

Noile reglementări introduse în cadrul normativ aplicabil Contractului-cadru (HG nr. 521/2023 și normele metodologice modificate prin Ordinul nr. 444/84/2025) au schimbat în mod substanțial mecanismul de decontare a investigațiilor paraclinice de monitorizare. În timp ce pacienții oncologici beneficiază în continuare de investigații în regim prioritar, cu efectuare în maximum 5 zile lucrătoare și decontare la nivel realizat, pentru alte categorii de pacienți cronici — inclusiv persoane diagnosticate cu diabet zaharat, afecțiuni rare, boli cardiovasculare, boli cerebrovasculare, boli neurologice și boală cronică renală — reglementarea prevede, pentru anumite investigații de înaltă performanță și de medicină nucleară, decontarea unei singure investigații pe an, pentru fiecare persoană asigurată. Celelalte investigații sunt efectuate conform programării, în limita valorii de contract.

Această limitare este aplicată într-o logică administrativă uniformă, independent de evoluția clinică particulară a pacientului și de indicația medicală concretă. În consecință, frecvența investigațiilor nu mai este determinată exclusiv de necesitatea medicală, ci ajunge să fie condiționată de o limitare rigidă, care nu reflectă dinamica reală a bolilor cronice și nici nevoia de monitorizare repetată în cazurile în care conduita terapeutică o impune.

Primele date rezultate după aplicarea noilor reglementări evidențiază un impact imediat și semnificativ: o scădere de aproximativ 47% a investigațiilor de monitorizare decontate pentru pacienții cronici. Această reducere nu reflectă o diminuare a nevoii de servicii medicale, ci o restrângere administrativă a accesului la acestea.

Din perspectiva furnizorilor de servicii medicale, efectele sunt operaționale și sistemice. Analiza efectelor indică faptul că actualul mecanism generează un decalaj între necesitatea medicală reală și accesul efectiv la investigații, cu consecințe directe asupra continuității îngrijirii. Limitarea rigidă a decontării, lipsa unor criterii clare pentru derogări și validarea automată în sistemele informatice conduc, în practică, la blocaje în accesul pacienților la servicii esențiale.

În aceste condiții, monitorizarea adecvată a bolilor cronice este afectată în mod direct. Întârzierea investigațiilor necesare poate conduce la evaluări incomplete, la diagnostic tardiv al complicațiilor și la întârzierea intervenției medicale în momente esențiale. Consecințele sunt atât clinice, cât și economice, deoarece lipsa unei monitorizări corespunzătoare generează, în timp, costuri mai mari pentru sistemul de sănătate.

Totodată, actuala reglementare produce un transfer progresiv al costurilor către pacient. Atunci când accesul la investigațiile necesare nu mai este asigurat, în mod rezonabil, prin mecanismul decontării, pacientul este pus în situația de a suporta direct costul serviciilor sau de a amâna investigația recomandată. Această evoluție afectează echitatea accesului la servicii medicale și riscă să transforme capacitatea de plată într-un criteriu implicit de acces la monitorizare.

FEPAM consideră că reglementarea actuală evidențiază un dezechilibru între obiectivul legitim de control al cheltuielilor și necesitatea asigurării accesului la servicii medicale adecvate. Necesitatea unei utilizări responsabile și predictibile a fondurilor publice este legitimă, însă, în absența unor mecanisme flexibile, bazate pe indicația medicală și pe realitatea clinică, limitarea de tip „o investigație pe an” nu este compatibilă cu dinamica bolilor cronice și cu principiile unei practici medicale adecvate. Nota de fundamentare a modificărilor indică explicit preocuparea pentru predictibilitatea utilizării fondurilor, însă această finalitate nu poate fi urmărită prin mecanisme care afectează continuitatea îngrijirii și limitează accesul la monitorizarea necesară pentru categorii extinse de pacienți cronici.

În acest context, FEPAM solicită:

  • revizuirea urgentă a cadrului legal aplicabil investigațiilor de monitorizare de tip Monitor M3–M8;
  • introducerea unor mecanisme de decontare adaptate realității clinice și indicației medicale;
  • definirea unor criterii clare, obiective și aplicabile pentru accesul la investigații suplimentare;
  • adaptarea sistemelor informatice astfel încât derogările să poată fi aplicate efectiv, iar validarea automată să nu devină un blocaj administrativ;
  • clarificarea imediată, completă și unitară a modului de aplicare a legislației pentru toți furnizorii;
  • asigurarea unui acces real, predictibil și echitabil la investigațiile de monitorizare pentru pacienții cronici.

Reducerea cu aproape 50% a investigațiilor de monitorizare decontate constituie un indicator obiectiv al impactului acestor modificări și justifică necesitatea unei intervenții rapide. Din perspectiva FEPAM, problema nu este una punctuală, ci una care privește echilibrul dintre reglementare, funcționarea efectivă a furnizorilor și dreptul pacientului de a avea acces, la timp, la investigațiile necesare monitorizării bolii.

FEPAM își reafirmă disponibilitatea de a contribui, în dialog instituțional, la identificarea unor soluții care să asigure un cadru coerent, predictibil și adaptat nevoilor reale ale sistemului de sănătate, astfel încât regulile de finanțare și decontare să susțină actul medical și accesul pacientului la monitorizarea necesară, nu să îl limiteze.

FEPAM

Punct de vedere privind declarațiile referitoare la obligativitatea rămânerii în țară a absolvenților facultăților de Medicină

Referitor la dezbaterile privind obligativitatea rămânerii în țară a absolvenților de Medicină, Federația Patronatelor Antreprenorilor din Domeniul Medical (FEPAM), membră CONAF, subliniază importanța unui dialog echilibrat. FEPAM înțelege preocuparea autorităților pentru deficitul de personal medical și împărtășește îngrijorarea publică legată de accesul pacienților la servicii de sănătate, mai ales în comunitățile vulnerabile. Deși România are nevoie urgentă de medici, soluțiile trebuie să adreseze cauzele profunde ale exodului, protejând în același timp viitorul economiei sănătății și drepturile tinerilor specialiști.

Considerăm însă că dezbaterea trebuie așezată în parametrii corecți: problema majoră a sistemului sanitar românesc nu este lipsa absolvenților de Medicină, ci dificultatea de a păstra medicii în profesie și în zonele unde sunt cu adevărat necesari.

Educația universitară și rezidențiatul reprezintă începutul formării profesionale. Medicul devine cu adevărat valoros pentru sistem după ani de practică, stabilitate și integrare profesională. Exact în acel moment apare frecvent decizia de plecare. Aceasta nu reflectă lipsa atașamentului față de țară, ci dificultatea de a profesa în condiții funcționale, predictibile și sigure.

O obligație administrativă de a rămâne pentru o perioadă determinată poate avea un efect statistic temporar, dar nu produce stabilitate pe termen lung. Sistemul de sănătate are nevoie de continuitate, de echipe medicale stabile și de medici care aleg să își construiască aici cariera, nu de prezențe formale limitate de o perioadă obligatorie.

Experiența antreprenorilor din domeniul medical arată că principalul obstacol nu este dorința medicilor de a lucra în România, ci absența unor condiții reale de practică profesională după finalizarea rezidențiatului: acces limitat la posturi și cabinete funcționale, finanțare impredictibilă a serviciilor medicale, dificultatea investițiilor în infrastructură medicală și o protecție juridică insuficientă în exercitarea profesiei.

Fidelizarea medicilor nu poate fi obținută prin constrângere administrativă, ci prin crearea unui mediu profesional atractiv. Medicii rămân acolo unde pot trata pacienții în siguranță, unde au acces la echipamente, unde există predictibilitate contractuală și unde își pot construi o carieră pe termen lung.

În acest sens, FEPAM consideră necesare măsuri structurale:

– programe de sprijin pentru deschiderea și dotarea cabinetelor medicale pentru tineri medici

– facilități de locuire și integrare profesională în zonele deficitare

– contracte stabile și predictibile cu sistemul de asigurări de sănătate

– stimularea parteneriatelor public–private în furnizarea serviciilor medicale

– consolidarea protecției juridice a medicului în exercitarea actului medical

România nu are nevoie doar de medici prezenți într-un sistem, ci de medici care aleg să rămână și să investească profesional aici. Prioritatea trebuie să fie construirea unui cadru funcțional, credibil și predictibil pentru practicarea medicinei.

Federația Patronatelor Antreprenorilor din Domeniul Medical își exprimă disponibilitatea de a colabora cu autoritățile pentru identificarea unor soluții sustenabile care să asigure atât responsabilitatea socială a profesiei medicale, cât și stabilitatea pe termen lung a serviciilor medicale oferite pacienților.